Je suis ERASMUS: introducere si o mica povestioara despre primele zile
5:49 am
Okay, deci oficial incep postarile cu si despre Erasmus. Sau mai exact, ERASMUS+. Insa azi nu va voi spune despre ce trebuie sa faci ca sa pleci cu Erasmus pentru ca voi face o postare separata despre asta, ci va voi spune despre ce am facut eu in primele (doua) zile.
Pentru inceput, pentru cei/cele care nu stiu, sunt in Besançon - un oras din estul Frantei, situat foarte aproape de Elvetia, cu vreo 116 000 si ceva de locuitori numiti "bisontins". Si cred ca traducerea corecta ar fi "bizontini"(???) insa nu sunt sigura. Nu am gasit nimic pe net. In fine. Incep.
Deci prin iulie parca, ii anuntasem pe cei de aici cum ca voi sosi pe 1 septembrie insa n-a fost asa. Intamplarea a facut sa ajung pe 28 august si mi-am facut o gramada de ganduri atunci: "daca nu ma primesc asa devreme? daca zic ceva? daca, daca..". Partea buna pentru mine a fost ca m-au adus parintii mei cu masina; deci in caz ca nu puteam sa ma cazez la camin, macar eram cu ei. Cel putin pentru inca o zi fiindca trebuiau sa ajunga in Romania si nu puteau sa stea cu mine sa ma dadaceasca. Insa totul a decurs super. Am vorbit cu buddy-ul meu (tot prin iulie a trebuit sa ma inscriu pe un site ca sa primesc un "buddy", adica o persoana care sa ma ajute aici) si totul a fost okay. Am gasit campusul usor - traiasca GPS-ul -, my buddy a venit, mi-a zis ca nu e nicio problema, ca pot sa ma cazez daca sunt camere libere (cica unii studenti inca nu eliberasera camerele) si apoi ne-am dus la asa-numita cladire Stendhal. (si mai jos va pun si harta campusului, ca sa va faceti o idee)
Din ce-mi amintesc, am avut nevoie doar de buletin si de o poza mica, tip pasaport. Am completat un formular, cred ca o copie dupa el am primit si eu (eram cam zapacita atunci) si am mai primit o chestiuta gen mapa mica, numita "Pack Résident", in care se gasesc chestii utile legate de campus: programul secretariatului, al spalatoriilor (sunt doua in campus), al restaurantelor (tot doua si n-am fost niciodata, daca va vine sa credeti), o harta cu traseele autobuzelor s.a.m.d.
Bun. Eu am avut de ales intre doua cladiri: nu-mai-stiu-care si Cournot si am ales-o pe cea din urma fiindca e mai aproape de statia de autobuz si fiindca mi s-a spus "in Cournot sunt multi straini" si gandul meu a fost "daaa, nu vreau francezi. o sa-mi fac prieteni din toata lumea". Si deci am ales Cournot si am putut sa-mi aleg singura etajul si camera (dintre cele care erau libere), iar eu cu tatal meu ne-am gandit instinctiv la aceeasi camera. Asa ca iata-ma dupa, mergand cu emotie spre "domnul matematician (fiindca a fost matematician) Antoine Cournot". Si toate sau aproape toate cladirile din campus (care nu pare dar e foarte mare) poarta nume de oameni importanti; in special de domni si mai putin de doamne (not fair).
Revenind la povestioara, am carat cele 100 de bagaje pe care Mlle Iovan le-a adus din Romania si apoi am facut cate un dus si ne-am bagat la somn. Si zic "ne-am" pentru ca parintii mei si sora mea au ramas cu mine si am fost toti 4 studenti pentru o noapte. P.S. n-au gardieni si a doua zi era zi de Primark asa ca se intelege!
Asa. Dormim, ne trezim, ne pregatim si apoi plecam spre Dijon, de care sigur ati auzit. E la distanta de o ora de Besançon si acolo se afla centrul comercial La Toison d'Or, inauntrul caruia e Primark. Cel mai apropiat Primark!
Sincera sa fiu, am pierdut aproape toata ziua pe acolo, cu toate ca am fost numai in Primark si in Carrefour, de unde tatal meu mi-a luat vreo 5 baxuri de apa, cos de gunoi, matura, pilota and other stuff. Si mi-a facut un mare bine fiindca sa fim seriosi, ar fi fost groaznic sa stau sa ma car pe autobuz cu cos de gunoi si etc. Oricum. Dupa ne-am intors si a urmat momentul despartirii care a fost relativ scurt fiindca imi venea sa plang si le tot ziceam sa ramana cu mine aici pana in ianuarie. Apoi am urcat in camera, le-am facut cu mana de la fereastra si m-am uitat lung dupa masina pana cand n-am mai vazut-o si parca speram sa se intoarca si sa ma ia acasa. Dar momentul de "lacrimi in ochi" n-a durat mult fiindca my buddy si-a facut aparitia si a trebuit sa rezolvam problema cu internetul. Apoi a plecat si eu m-am pus pe despachetat, intr-o camera pe care atunci nu o puteam numi "acasa".
TO BE CONTINUED...
0 comentarii